Definitii

Termeni referitori la calitate

Calitate: măsura în care un ansamblu de caracteristici intrinseci îndeplineşte cerinţele.
Cerinţă: nevoie sau aşteptare care este declarată, în general implicită sau obligatorie.
Clasă: categorie sau rang alocat diferitelor cerinţe referitoare la calitate pentru produse, procese sau sisteme având aceeaşi utilizare funcţională.
Satisfacţia clientului: percepţie a clientului despre măsura în care cerinţele clientului au fost îndeplinite.
Capabilitate: capacitatea unei organizaţii, unui sistem sau proces de a realiza un produs care va îndeplini cerinţele pentru acel produs.
Competenţă: capacitate demonstrată de a aplica cunoştinţe şi abilităţi.

Termeni referitori la management

Sistem: ansamblu de elemente corelate sau în interacţiune.
Sistem de management: sistem prin care se stabilesc politica şi obiectivele şi prin care se realizează acele obiective
Sistem de management al calităţii: sistem de management prin care se orientează şi se controlează o organizaţie în ceea ce priveşte calitatea.
Politica referitoare la calitate: intenţii şi orientări generale ale unei organizaţii referitoare la calitate aşa cum sunt exprimate oficial de managementul de la cel mai înalt nivel.
Obiectiv al calităţii: ceea ce se urmăreşte sau spre care se tinde referitor la calitate.
Management: activităţi coordonate pentru a orienta şi controla o organizaţie.
Management la cel mai înalt nivel: persoană sau grup de persoane care orientează şi controlează o organizaţie de la cel mai înalt nivel.
Managementul calităţii: activităţi coordonate pentru a orienta şi controla o organizaţie în ceea ce priveşte calitatea.
Planificarea calităţii: parte a managementului calităţii concentrată pe stabilirea obiectivelor calităţii şi care specifică procesele operaţionale şi resursele aferente necesare pentru a îndeplini obiectivele calităţii.
Controlul calităţii: parte a managementului calităţii, concentrată pe îndeplinirea cerinţelor referitoare la calitate.
Asigurarea calităţii: parte a managementului calităţii, concentrată pe furnizarea încrederii că cerinţele referitoare la managementul calităţii vor fi îndeplinite
Îmbunătăţirea calităţii: parte a managementului calităţii, concentrată pe creşterea abilităţii de a îndeplini cerinţele referitoare la calitate.
Îmbunătăţire continuă: activitate repetată pentru a creşte abilitatea de a îndeplini cerinţele.
Eficacitate: măsura în care activităţile planificate sunt realizate şi sunt obţinute rezultatele planificate.
Eficienţă: relaţie între rezultatul obţinut şi resursele utilizate.

Termeni referitori la organizaţie

Organizaţie: grup de persoane şi facilităţi cu un ansamblu de responsabilităţi, de autorităţi şi de relaţii (ex. companie, corporaţie, firma, întreprindere, instituţie, organizaţie de caritate, comerciant individual, asociaţie sau părţi sau combinaţii ale acestora.)
Structura organizatorică: ansamblu de responsabilităţi, autorităţi şi relaţii dintre persoane.
Infrastructura: „organizaţie” sistem de facilităţi, echipamente şi servicii necesare pentru funcţionarea unei organizaţii.
Mediu de lucru: ansamblu de condiţii în care se desfăşoară activitatea.
Client: organizaţie sau persoana care primeşte un produs (ex. consumator, cumpărător, utilizator final, comerciant cu amănuntul, beneficiar şi achizitor).
Furnizor: organizaţie sau persoana care furnizează un produs (ex. producător, distribuitor, comerciant cu amănuntul sau vânzător al unui produs sau furnizor al unui serviciu sau al unei informaţii).
Parte interesată: persoane sau grup care au un interes legat de performanţa sau succesul unei organizaţii (ex. clienţi, proprietari, persoane în cadrul unei organizaţii, furnizori, bancheri, sindicate, parteneri sau societăţi).

Termeni referitori la proces şi produs

Proces: ansamblu de activităţi corelate sau în interacţiune care transformă elementele de intrare în elemente de ieşire
Produs: rezultat al unui proces.
Proiect: proces unic prin care constă dintr-un ansamblu de activităţi coordonate şi controlate, cu dată de început şi dată de finalizare, întreprins pentru realizarea unui obiectiv conform cerinţelor specifice şi care include constrângeri referitoare la timp, costuri şi resurse.
Procedură: mod specificat de efectuare a unei activităţi sau a unui proces.
NOTA 1 Procedurile pot fi documentate sau nu.
NOTA 2 Atunci când o procedură este documentată, se utilizează frecvent termenul de „procedură scrisă” sau „procedură documentată”. Documentul care conţine o procedură poate fi definit ca „procedură document”.

Termeni referitori la caracteristici

Caracteristică: trăsătură distinctivă.
Caracteristică a calităţii: caracteristică intrinsecă a unui produs, proces sau sistem referitoare la o cerinţă.
Dependabilitate: termen colectiv utilizat pentru a descrie performanţa de disponibilitate şi factorii care o influenţează: performanţa de fiabilitate, performanţa de mentabilitate şi performanţa suportului pentru mentenanţă.
Trasabilitate: abilitatea de a reconstitui istoricul, aplicarea sau localizarea a ceea ce este luat în considerare.
Termeni referitori la conformitate
Conformitate: îndeplinirea unei cerinţe.
Neconformitate: neîndeplinirea unei cerinţe.
Acţiune preventivă: acţiune de eliminare a cauzei unei neconformităţi potenţiale sau a altei situaţii nedorite potenţiale.
Acţiune corectivă: acţiune de eliminare a cauzei unei neconformităţi detectate sau a altei situaţii nedorite.
Corecţie: acţiune de eliminare a unei neconformităţi detectate.

Termeni referitori la documentaţie

Informaţie: date care au semnificaţie.
Document: informaţie împreună cu mediul ei suport (ex. înregistrare, specificaţie, document procedura, desen, raport, standard).
Specificaţie: document care stabileşte cerinţe.
Manualul de Management Integrat: document care descrie SMI (sistem de management al calităţii + sistem de management de mediu + sistem de management al sănătăţii şi securităţii în muncă) al unei organizaţii.
Planul Calităţii: document care specifică ce proceduri şi resurse asociate trebuie aplicate, de cine şi când pentru un anumit proiect, proces, produs sau contract.
Înregistrare: document prin care se declară rezultate obţinute sau furnizează dovezi ale activităţilor realizate.

Termeni referitori la examinare

Dovadă obiectivă: date care susţin că există ceva sau este adevărat
Inspecţie: evaluare a conformităţii prin observare şi judecare însoţite după măsurare, încercare sau comparare cu un calibru.
Încercare: determinarea uneia sau mai multor caracteristici în conformitate cu procedura.
Verificare: confirmare, prin furnizare de dovezi obiective că au fost îndeplinite condiţiile specificate.
Validare: confirmare, prin furnizarea de dovezi obiective că au fost îndeplinite cerinţele pentru o anumită utilizare sau o aplicaţie intenţionate.
Proces de calificare: proces prin care se demonstrează capacitatea de a îndeplini cerinţe specificate.

Termeni referitori la audit

Audit: proces sistematic, independent şi documentat în scopul obţinerii de dovezi de audit şi evaluarea lor cu obiectivitate pentru a determina măsura în care sunt îndeplinite criteriile de audit.
Program de audit: ansamblu de unu sau mai multe audituri planificate pe un anumit interval de timp şi orientate spre un scop anume.
Criterii de audit: ansamblu de politici, proceduri sau cerinţe
Dovezi de audit: înregistrări, declaraţii ale faptelor sau alte informaţii care sunt relevante în raport cu criteriile de audit.
Constatări ale auditului: rezultate ale evaluării dovezilor de audit colectate în raport cu criteriile de audit.
Concluzii ale auditului: rezultatele unui audit furnizate de echipa de audit, după luarea în considerare a obiectivelor auditului şi a tuturor constatărilor auditului.
Client al auditului: organizaţie care este auditată.
Auditat: organizaţie care este auditată.
Auditor: persoana care are aptitudini demonstrate şi competenţa demonstrată de a efectua un audit.
Echipa de audit: unul sau mai mulţi auditori care efectuează un audit susţinuţi dacă este nevoie de experţi tehnici.
Expert tehnic: persoană care furnizează expertiză sau cunoştinţe specifice echipei de audit.
Plan de audit: descriere a activităţilor şi a acordurilor pentru un audit.
Domeniul auditului: amploarea şi limitele unui audit.
Competenţă: aptitudini personale demonstrate şi capacitate demonstrată de a aplica cunoştinţe şi abilităţi.

Termeni referitori la mediu

Îmbunătăţire continuă: proces de dezvoltare a sistemului de management de mediu pentru obţinerea îmbunătăţirii performanţei globale de mediu, în acord cu politica de mediu a organizaţiei.
Mediu: mediul înconjurător în care funcţionează o organizaţie, care include aerul, apa, solul, resursele naturale, flora, fauna, oamenii şi relaţiile dintre acestea.
Aspect de mediu: Element al activităţilor, produselor sau serviciilor unei organizaţii care poate interacţiona cu mediul.
Impact asupra mediului: orice modificare a mediului, dăunătoare sau benefică, care rezultă total sau parţial din aspectele de mediu ale organizaţiei.
Sistem de management de mediu (SMM): parte a sistemului de management al unei organizaţii utilizat pentru a dezvolta şi implementa politica sa de mediu şi a gestiona aspectele de mediu.
Obiectiv de mediu: Ţel general de mediu, în concordanţă cu politica de mediu, pe care o organizaţie şi-l propune să-l atingă.
Performanţă de mediu: rezultate măsurabile ale managementului aspectelor de mediu dintr-o organizaţie.
Politica de mediu: intenţii globale şi direcţia unei organizaţii referitoare la performanţele sale de mediu exprimată oficial de managementul de la cel mai înalt nivel.
Ţintă de mediu: cerinţă detaliată de performanţă, aplicabilă organizaţiei sau unei părţi a organizaţiei, care rezultă din obiectivele de mediu şi care trebuie stabilită şi îndeplinită pentru atingerea acestor obiective.
Parte interesată: individ sau grup preocupat sau afectat de performanţa de mediu a unei organizaţii.
Prevenirea poluării: utilizarea unor procese, practici, tehnici, produse, servicii sau energie care împiedică, reduc sau controlează (separat sau în combinaţie) crearea, emisia sau descărcarea oricărui tip de poluant sau deşeu, pentru a reduce impacturile dăunătoare asupra mediului.

Termeni referitori la sănătatea şi securitatea ocupaţională

Incident: eveniment(e) legat(e) de muncă care a generat sau ar fi putut să genereze o rănire sau îmbolnăvire profesională (indiferent de gradul de severitate) sau deces
Îmbolnăvire profesională: condiție fizică sau psihică deteriorată, identificabilă, provocată de/sau înrăutățită de o activitate profesională/ și/sau de o situație legată de muncă
Îmbunătăţire continuă: procesul de dezvoltare a sistemului de management al SSO în vederea îmbunătăţirii performanţelor globale ale sănătăţii şi securităţii ocupaţionale, în acord cu politica organizaţiei SSO a organizaţiei
Pericol: sursă sau situaţie cu potenţial de a produce o vătămare, în termeni de rănire sau îmbolnăvire, daună adusă proprietăţii, mediului de lucru, sau o combinaţie a acestora
Identificarea pericolului: procesul de recunoaştere a faptului că pericolul există şi de definire a caracteristicilor acestuia
Neconformitate: Orice abatere de la standardele specifice activităţilor, practici, proceduri, reglementări, performanţa sistemului de management etc., care ar putea conduce direct sau indirect la rănire sau îmbolnăvire, daune aduse proprietăţii, daune aduse mediului de lucru sau o combinaţie a acestora.
Obiective: Ţeluri referitoare la performanţa SSO, pe care o organizaţie şi le stabileşte pentru a le realiza.
Sănătatea şi securitatea ocupaţională: Condiţiile şi factorii care afectează starea de sănătate a angajaţilor, personalului temporar angajat, personalului subcontractat, vizitatorilor şi a oricărei persoane aflate la locul de muncă.
Sistemul de management al SSO: parte a sistemului de management general care facilitează managementul riscurilor SSO asociate afacerilor organizaţiei. Aceasta include structura organizatorică, activităţile de planificare, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru elaborarea, implementarea, realizarea, analizarea şi menţinerea politicii SSO a organizaţiei.
Performanţa: Rezultate măsurabile ale sistemului de management SSO, legate de controlul organizaţiei asupra riscurilor referitoare la sănătate şi securitate, bazate pe politica şi obiectivele sale SSO.
Risc: Combinaţie a probabilităţii şi consecinţei(consecinţelor) producerii unui anumit eveniment periculos.
Evaluare risc: Procesul global de estimare a mărimii riscului şi de decizie asupra faptului că riscul este sau nu este tolerabil.
Securitate: absenţa unui risc neacceptabil de vătămare
Risc acceptabil: Riscul care a fost redus la un nivel care poate fi suportat de organizaţie, având în vedere obligaţiile sale legale şi propria politică SSM.